Această pagină a fost verificată
DIALECTUL MEGLENOROMÂN
69
trebuie mai întâiu să subliniem care anume din particularitățile lui îl apropie sau îl depărtează de celelalte dialecte:
Incepem cu fiecare dialect în parte.
- Următoarele particularități îl apropie de dialectul aromân:
- a protetic la cuvintele începătoare cu prefixul ạn (< lat. in) ạmbet, ạmpart, ạncalic, ạngrec, etc. (cf. arom, ambunedz, angrec, angutšescu, angl’it, etc.).
- e precedat de o consonantă labială se păstrează, indiferent de felul vocalei din silaba următoare: ạmbet, ạnves, ạnveț, etc.
- Diftongul ea provenit din e accentuat și precedat de o labială nu trece în a, când în silaba următoare se află ă sau a: feată, peană, veară, etc. Acelaș lucru se constată și la ea < ĕ slav: izmeană, niveastă, etc.
- Diftongul ea din e accentuat trece în a, când urmează după r: rați pentru reați, curau̯ă pentru cureau̯ă; deasemenea și când ea urmează după ț (< t, nu din c): cățau̯ă (însă purțeau̯a). Acelaș lucru este și în arom. cățau̯ă, yițau̯ă, etc.
- Diftongul ea provenit din e accentuat urmat în silaba următoare de e, rămâne neschimbat: bisearică, fămeal’ă, feamin, etc.
- in din en precedat de o consonantă labială, rămâne neschimbat, ori care ar fi vocala care se găsește în silaba următoare: frimint, simință, vină; etc.
- e neaccentuat apare pretutindeni ca i: capiti, cripătură, niveastă. De la această regulă se abat numai substantivele feminine. La primirea articolului ‑a, terminațiunea i din e revine iarăș la e: parti însă partea, moarti însă moartea. Acelaș lucru este și în graiul Aromânilor din Epir.
- o neaccentuat trece în u în elementele latine și aproape în toate elementele din limba bulgară; cujoc, culac, cupan, gunes, etc. (arom. culac, cupane, agunescu).
- ce, ci apare ca țe, ți: țer, ținți, țină. Tot așà și ge, gi > dze, dzi și ze, zi: ziniri (ginere) arom. dziniri.
- Grupul tĕ, tī a dat numai țǫ (< ță, țâ) nu și țe, ți ca într’o parte din domeniul dialectului decor. (cf. Weigand, Linguist. Atlas, harta gen. No. 14).
- Deasemenea rē, rī > rǫ (< ră râ), nu și re, ri, cum se întâlnește în limba textelor vechi din dialectul dacoromân.
- l urmat de ĕ, ī și e în hiat s’a păstrat palatalizat: găl’ină, l’epuri, l’icșor, etc.
- ll precedet de e accentuat și urmat de a, dă eau̯ă: măseau̯ă, purțeau̯ă, steau̯ă, etc.
- n urmat de i flexionar sau i în hiat trece în ń și se păstrează: u̯amiń, tătǫń; bańă, răńă.
- Dintre consonantele labiale, f apare alterat peste tot: i̯er, ir (fier, fir); v apare în jumătate de cuvinte alterat: ghi̯armi, ghipt (vierme, vipt); p apare în 14 cuvinte alterat și în 11 cuvinte nealterat; m apare în două din trei părți de cuvinte alterat.
- Consonanta r nu trece în n sub influența unui n din silaba următoate: sirin (senin), ạncurun (cunun).
- Trecerea lui n între două vocale în r, ca în dialectele dacoromân și istroromân, lipsește cu desăvârșire.
- Trecerea lui a în ă din tulpina substantivelor feminine, când fac pluralul în i, este o regulă generală ca și în dialectul aromân. Cazuri cu a păstrat ca în dialectul dacor. (și mai ales în limba textelor vechi) nu există.
- La formarea pluralului avem acelaș suf. grecesc ‑az ca în aromână: căsăbǫ-căsăbaz; bui̯adžii̯a-bui̯adžaz, etc.
- Superlativul absolut se formează cu mult, având înțelesul de «foarte»; mult bună, mult úbavă (arom. multu bună, multu mușată), etc.
- Legătura substantivului cu numeralul prin prepoziția de se face de la unsprezece, ca în arom., nu de la douăzeci în sus: unsprăț di zǫli (unsprezece zile, arom. unsprădzaț di dzâle).
- Declinarea numeralelor cardinale în funcțiune de atribute, se face cu articolul pus la sfârșitul numeralului: doil’ fraț (arom. doil’i fraț) cei doi frați.
- Ora peste zi se arată cu forma feminină a numeralului cardinal, la plural, ca în aromânește: la dǫu̯li (arom. tu daule), la trei̯li, la patruli (la două, la trei etc.)
- Verbele de conj. II și IV cu tulpina în t, d, n, r nu apar la pers. I. sing. de
