- Vocativul în ‑li: domnuli, pinuli, deșì el există și în arom.: dumnidzale.
- Gradul comparativ se formează cu mai̯.
- La numeral, pentru numărul «douăzeci» avem dǫu̯zǫț, nu yinyiț ca în dialectul aromânesc.
- La verb, persoana a treia plur. de la imperfect se termină în ‑u: căntau̯, cădeau̯, băteau̯, durmeau̯ (arom. căntà, cădeà, etc.). Persoana a treia sing. de la conjunctivul prez. a verbului «a fi», face să ii̯ă (arom. s‑hibă); participiul perfect: fost (arom. fută). Perfectul compus se întrebuințează mai des sub forma inversă măncat‑au̯ (în arom. lipsește). Tot la această formă verbală persoana a treia sing. face măncat‑au̯, însă ari mancat[1].
In afară de aceste asemănări, mai există un număr de particularități de mai puțină însemnătate care îl apropie de dialectul dacoromân; după aceea, se găsesc mai multe cuvinte latine (adverbele: șa, jos; pronumele țista, etc.) care nu există în dialectul aromân și șì mai multe cuvinte de origine slavă. Despre toate acestea se tratează mai pe larg în capitolele următoare.
- Asemănările ce prezintă dialectul megl. cu dialectul istroromân și care se găsesc numai în aceste două dialecte sunt foarte puține; cele mai multe se găsesc și în celelalte dialecte. Acì vom înșirà întâiu pe cele dintâi:
- i final dispare după p: ghi̯aspi plur. ghi̯esp; lup pl. lup, etc.
- Genitivul se formează cu articolul lu pus înaintea substantivului: lu ạmpirātu.
- Verbul «avere» face la persoana întâiu și a doua plur. de la indic. prezent vem, veț, cu a inițial căzut.
- In dialectul megl. întâlnim unele forme care se găsesc numai în dialectul istroromân: scant (scamnum); cul’b, cǫta… cǫta.
In afară de acestea, mai vin următoarele care se găsesc și în celelalte dialecte:
- l’ palatal se păstrează în dialectul megl. istror. și aromân.
- Pluralul analogic de la pronumele posesiv meu, tău se găsește în megl. mel’ ’tǫl’ (cf. și greu pl. grel’), în istror. mel’, tel’ și se̯l’[2] și în arom. mel’, tăl’.
- a epitetic în megl., istror. și dacor.
- d urmat de ĕ, ī > z în megl., istror. și dacor.
- Participiul trecut fost se găsește numai în megl. istror. și dacor.
Din această expunere a punctelor de asemănare ce există între dialectul meglenit și celelalte dialecte, rezultă că cele mai multe se găsesc în dialectul aromân. Pe când cu acest dialect avem 34 de puncte de asemănare, cu dialectul dacoromân avem numai 14, iar cu cel istroromân numai 4.
Deoarece însă în chestiune de apropiere între două limbi sau două dialecte, nu numărul prea mare al punctelor de asemănare joacă rolul principal, cât mai ales însemnătatea lor, vom căutà, mai întâiu, să facem între ele o deosebire din acest punct de vedere. Astfel, vom despărțì, în primul rând, acèle puncte de asemănare dintre dialectul meglenit și celelalte dialecte, care numai din cauza caracterului arhaic, le mai apropie, pentru care însă trebuie să presupunem că, odată, ele au existat și în dialectele în care astăzi au dispărut. Deasemenea vom face o deosebire și între acèle particularități ale dialectului meglenit, care s’au născut sub influențe străine și, prin urmare, sub aceleași influențe s’au putut produce și în alt dialect, de acelea care se dovedesc ca fiind specifice unui dialect, însă se găsesc și la un alt dialect. Acestea din urmă vor fi adevăratele puncte de apropiere între dialectul meglenit și celelalte dialecte; numai pe baza lor putem presupune un raport de dependență.
Revenind acum la particularitățile care apropie dialectul meglenit de cel aromân, constatăm că cele de sub 2, 4, 6, 7, 13, 15 și 31, deoarece mai toate se întâlnesc și în limba
- ↑ Trecerea accentului de pe tulpină pe terminațiune, în aromână, nu este o regulă generală la pers. întâiu și a doua plur. de la verbele de conj. III (bătém, vindém) pentru bátim, víndim, spre a stabilì o deosebire între dialectul megl. și aromân. Deasemenea și perfectul simplu de la «venire» în aromâna nu face numai viń ci și vinii; cea din urmă se aude în Macedonia, iar cea dintâiu mai mult în Epir (cf. Dens., H. l. r, I, p. 332).
- ↑ Iosef Popovici, Dialectele Române, IX. Dialectele române din Istria. Halle (1914) p. 72.
