latină. Dintre cuvintele referitoare la cele cinci simțuri, patru dintre acestea ved, ud (aud), gust și sint (simt) sunt de origine latină; al cincelea miros este străin ca în toate dialectele; deasemenea și derivatul verbal mirizmă s. f. «miros» (Cǫn antrǫm ăn cāsă i̯undi rănim bubi, tribui̯aști si nu sințǫm mirizmă… «trebuie să nu simțim miros») este ca și în dialectul aromânesc (ańurizmă) de origine greacă. Acelaș conservatism se poate observà și la cuvintele cari se refere la lumea înconjurătoare. Dintre acestea, toate acelea privitoare la corpurile cerești sunt de origine latină; lipsește numai luceafăr, iar forma lumi «lume» arată acceaș trecere de înțeles sub influența formei slave свѣтъ cu înțelesul de «lumină» și «lume», ca și în celelalte dialecte. Pământul cu părțile lui precum și bogățiile lui în metale și minerale sunt, în afară de deał care arată aceeaș origine slavă cu forma dacoromână (în arom. ohtu < όχτος) și breag (< bg. brĕg), toate latinești. Dintre formele referitoare la numele de metale aflătoare în limba română, dialectul meglenit a pierdut cuvintele pentru aramă și plumb, fiind înlocuite ca și în dialectul aromân cu cuvintele turcești: băcǫr și curșum (arom. băcâre și curșume, alături de plumbu, mult mai întrebuințat). Deasemenea cuvântul rugină a fost înlocuit prin rǫghi̯ă (< mbg. ărghi̯a bg. răžda). In domeniul arborilor și al plantelor se observă mai multe pierderi în elementul latin. Numele de flori au suferit cele mai multe pierderi, fiind înlocuite cu numiri bulgărești. In privința aceasta, cuvintele referitoare la animalele domestice se păstrează mai bine; în schimb, acelea referitoare la păsări și pești s’au păstrat mai puțin. Aceleași pierderi se constată și la reptile și mai ales la insecte.
Dintre părțile de cuvânt, numeralul s’a păstrat aproape neatins. In afară de sută care arată o origine slavă comună pentru toate dialectele, celelalte forme sunt toate latinești. Păstrarea acestei părți de cuvânt își are însemnătatea ei deosebită pentru puterea de rezistență a dialectului meglenit, dacă ținem seamă de marele număr de cuvinte slave pătrunse în acest dialect. In privința aceasta, dialectul aromân se arată mai puțin conservativ: la Sud numeralul se întrebuințează în socotelile zilnice numai până la douăzeci; pentru numerile mai mari, în cele mai multe cazuri se aud formele grecești. Numai la Nord, în Macedonia propriu zis — afară de regiunea Veriei — numeralul se păstrează intact. Dintre celelalte părți de cuvânt, numai adverbul arată unele pierderi, sub influența limbeì slave.
Se înțelege că oricare ar fi pierderile ce se observă în elementul latin, ele par neînsemnate, dacă ținem seama de numărul restrâns al Meglenoromânilor, de situația lor cu totul izolată de restul românismului și, mai ales, de întrebuințarea foarte deasă a formelor de origine latină în vorbirea zilnică.
In afară de aceste coincidențe ce ne înfățișază lexicul din dialectul meglenoromân cu acelaș lexic din celelalte dialecte, identitatea lui se poate urmărì și în afară de domeniul limbii române. Toate cuvintele din limba română care nu se găsesc în celelalte limbi romanice, sau și dacă se găsesc, există, în parte, numai la unele dialecte, sau cu înțeles deosebit de acela din limba română, se întâlnesc, aproape toate, și în dialectul meglenit. Dintre acestea însemnez următoarele:
alb < albus, ‑a, ‑um
alghină < alvīna, ‑am
aflu < aflo, ‑are
ạmpărțǫs < impartio, ‑ire
ạnsor < *uxōro, ‑are
ạntreb < interrogo, ‑are
ạntunic < *in‑noctico, ‑are
astăz < ista dies
az, as
bărbat < barbatus, ‑a, ‑um
bisearică < basĭlĭca, ‑am
bucată < *būccata, ‑am
bureati < *bolētis, ‑em
carti < charta, ‑am
cat < cavito, ‑are
cola < eccum ĭlloc
cǫntic < cantĭcum
crătšun < calatio, ‑ōnem
criștin < chrĭstianus, ‑a, ‑um
cufuri < *čon‑forio, ‑ire
cul’b < *čubium
curat < colatus, ‑a, ‑um
curǫn < currendo
cuțit < *cotītus, ‑um
cuvânt < conventum
tšinușă < *cĭnusia, ‑am
dicǫt
dimineața (mane)
diparti
dispic < de‑spico, ‑are
