frunză, lumină, l’urea, mic, mintšună, mǫnă, nalt, nucă, sănătos, sărbătoari, scurt, scutur, spel, spic, spun, strig, suflit, totdi̯auna, tunțea, l’icșor, vi̯ață, vărtos, zbor.
De aceeaș însemnătate sunt și următoarele care arată o desvoltare a înțelesului deosebită de aceea care se întâlnește la celelalte limbi romanice: bărbat, bucată, carte, curat, curǫn, drac, duc, falcă, feată, fitšor, gură, inimă, joc, la, leau, lucrez, lucru, lumi, mare, măseau̯ă, merg, mic, nibun, ‑or, pitšor, plec, puțǫn, roș, runc, rușini, să (si), sănătos, sărbătoari, și, singur, spun, suflit, totdi̯auna, unt, vindic, vut (bogat).
Trecând la terminologia creștină, vom vedeà că aproape toată se păstrează intactă. Astfel avem:
bisearică < basĭlĭca, ‑am
crătšun < calatio, ‑onem
sărbătoari
duminică < domĭnĭca(dies)
altar < altarium
bátiz < baptĭzo, ‑are
criștin < christianus, ‑a, ‑um
cruți < crux, ‑ucem
cuminic < commĭnĭco, ‑are
domn < dominus
picat < peccatum
păresiń < qua(d)ra(g)esĭma
pașt < paschae
prift < prĕbĭter, ‑t(e)rum
rugătšuni < rogatio, ‑ōnem
rog < rogo, ‑are
mi ạncl’in < (in)clino, ‑are
Dintre celelalte cuvinte care se găsesc în dialectul dacoromân, lipsesc următoarele: dumnezeu, fiind înlocuit prin domn. Judecând însă după derivatul dumnizes «dumnezeesc», pierderea primitivului trebuie să se fi întâmplat în sânul dialectului; zău lipsește atât ca substantiv cât și ca expresie în formule de jurământ. In cazul din urmă, se întrebuințează pri domnu și, mai puțin întrebuințat, pri țista domn s. pri un domn. Cuvântul lipsește și în dialectul aromân. Acì se aude numai cu dumnidză și pare a fi, ca alcătuire, acelaș cu grecescul μὰ τὸν Θεὸν. In afară de acestea, mai lipsesc: înger pentru care avem anghil, împrumut nou din limba greacă, ca în dialectul arom. (anghelu̯); martur pentru care avem atât în megl. cât și în arom. n.‑grecescul martir; lege și credință sunt înlocuite prin veră (bg. vĕra), în arom. numai la Aromânii din Albania leadze, încolo piste (< πίστις). Tot printre termenii religioși care lipsesc pot fi socotiți și: ajun, cumând s. comând, ca verb și subst., îndreà (< (sanct‑)Andreas), priveghiu, tâmplă (< templum s. pl. templa cf. Puș. EW. 1731), vărgură, etc.
Dintre termenii latini pentru însemnarea sărbătorilor avem: crătšun, pașt (paștu), sămdžorz, stămăria, sămedru, sămtodre și rusal’; acesta din urmă, împreună cu forma aromână arusal’e derivă direct din forma latină rosalia și nici de cum din slav роусалнꙗ.
Trecând la cuvintele profane moștenite din limba latină, vom vedeà că și dintre acestea cele mai multe s’au păstrat:
ạncǫnt < incanto, ‑are
discǫnt < *dĭs‑canto, ‑are
blastim < *blastemo, ‑are
drac < draco
murmint < monumentum
zǫnă < diana, ‑am (?)
pimint < pavimentum
țară < terra, ‑am
Dintre acestea, pimint lipsește din dialectul aromân, iar zǫnă se găsește și în limba albaneză (cf. E. Cozzi, Credenze e supertizioni nelle Montagne dell’ Albania în «Anthropos» ap. Ind. Jahrb. IV B. 1916, p. 100), ceeace dovedește că cuvântul a fost răspândit odată în întreaga Peninsula Balcanică română.
***
In ce privește comunitatea elementului latin din dialectul meglenit și celelalte dialecte, observăm că cele mai multe cuvinte comune le are cu dialectul dacoromân, mult mai puține cu dialectul aromân și șì mai puține cu cel istroromân.
