originea cuvântului, vezi Dacoromania I p. 476; jumitati (alb. g’ümes cf. Miklosich, Beiträge, II, 12); potš «ulcior» (alb. pots «irdener Topf, Flaschenkürbis» G. Meyer, AW. 350).
Elementul străin cel mai puțin numeros, după cel albanez, care a influențat dialectul meglenit este elementul grec. Cu multă greutate se poate face o deosebire între elementul vechiu grecesc: bizantin sau medio‑grec, și între cuvintele mai nouă pătrunse în dialect. Pentru a face această deosebire, drumul cel mai sigur ar fi acela de a grupà dintr’o parte, puținele cuvinte care se găsesc și în dialectul dacoromân, acestea ar fi să reprezinte elementul bizantin sau mediogrec, iar, din altă parte, restul cuvintelor grecești, și acestea, care ar aveà aceeaș însemnare cu corespunzătoarele lor din limba greacă, ar fi cuvintele nouă intrare în dialect. Cum însă cea mai mare parte din aceste cuvinte se găsesc și în limba bulgară, cu o întrebuințare tot așa de frecventă ca și în limba română, n’ar fi deloc cu neputință ca aceste cuvinte să fi intrat și prin intermediul limbii bulgare, lucru care, de altfel, s’ar putea admite și pentru uncle cuvinte din dialectul dacoromân. In cele ce urmează voiu da mai întâiu puținele forme care se găsesc în dialectele dacoromân și aromân, lipsind din limba bulgară: frică (φρίϰη) cu derivatele ạnfric (refl.) mă speriu, mi‑e frică și ạnfrichez (i̯eł tumția si’nfrichizǫ 6/77); cuvântul există și în alb. frikε; nafură (ἀναφορά), astăzi cu înțelesul de «cerere, petiție»; proaspăt (πρόσφατος) ar. proaspit dacor. proaspăt; cuvântul arată aceeaș disimilare a lui f sub influența lui p inițial, ceeace dovedește că a intrat în limbă înainte de despărțirea dialectelor. Forma megl. se apropie mai mult de cea dacor. prin păstrarea lui a neaccentuat din silaba finală. In dialectul aromân avem i pentru ă; scafă (σϰάφη), ca înțeles, cuvântul se apropie de forma aromână. In amândouă dialectele însemnează numai «pahar», înțeles care lipsește din greaca modernă. Deasemenea și ca întrebuințare cuvântul este răspândit peste tot în aromână și meglenoromână, pe când în dacoromână este cunoscut numai în Moldova, cu înțelesul «strachină de lemn»; traistur (τάγιστρον) arom. trastu, dacor. traistă. Forma megl. arată mai mare apropiere de cea dacoromână. In Nordul Macedoniei se aude și treastu (ca freate, preaș pentru frate, praș).
In afară de aceste patru cuvinte vechi, care pot fi considerate ca împrumuturi directe din limba bizantină sau medio‑greacă, mai vin următoarele, care, deși se găsesc și în dialectul dacoromân și aromân și, prin urmare, ar puteà fi considerate tot ca împrumuturi vechi, însă fiindcă există și în celelalte limbi balcanice, mai ales în limba bulgară, ele ar fi putut pătrunde în dialect și prin aceasta limbă: argat (ἀργάτης) arom. arγat, dacor. argat (bulg. argat, sârb. argatin); aspră (ἄσπρον) arom. aspru, dacor. aspră (bulg. aspra, sârb. aspra, jaspra) cf. G. Meyer AW. 18, N. S. III 13 și Pușcariu, Dicț. Limb. Rom. T. I 319); cămilă (ϰαμήλα) arom., dacor. id. (bg. kamíla sârbă kamila); chirămidă (ϰεραμίδα) dacor. cărămidă. In arom. cuvântul se pronunț. tšur(u)ńidă. Trecerea lui kε în tše < tšu a făcut pe Papahagi (Scr. Arom., p. 206) să creadă că «cuvântul este de mai mult intrat în limbă».
De fapt în aromână cuvântul vine din forma sârbă ćeremida, care a trecut și la Albanezi în dialectul scutarin tšeremidε, și de unde l‑ar fi putut aveà și Aromânii (cf. G. Meyer, AW. 223 și mai ales Densusianu, H. l. r. I 321); cundil’ (ϰονδύλι), arom. cundil’u̯, dacor. condeiu (in mbg. kondil’); disagă (cu plur, regulat disǫz ca și în arom. disagă-disădz; cf. dacor. desagi, cu a netrecut în ă), din δισάϰϰι m.‑gr. δισάϰϰιον. In bulg. și mai ales în mbg. cuvântul există sub două forme; bisagi și disagi (Despre diferitele forme ale cuvântului și răspândirea lui din prototipul latin bisaccium, din care fr. bissac, etc., cf. G, Meyer, NS. III, p. 15 și în urmă Boracker SEW. p. 57); eftin (εὐθηνός) arom. dacor. eftin. Cuvântul există și în bg. eftin, sârb. ieftin; guridă (ἀγουρίδα) arom. aγuridă, dacor. aguridă, cf. bg., sarb; jagorida; miruses (μυρίζομαι) arom. ańurdzescu dacor. miros. Formele megl. și decor. derivă mai de grabă din vsl. (миросати); forma aromână din (μυρίζω), influențat, în ce privește palatalizarea lui mi‑ inițial neaccentuat, de ańurizmă «miros» din (μύρισμα), (cf. dacor. mireasmă, bulg. mirizma «miros») care trebuie să fie relativ veche, din cauza lui μυ > ńu pentru ńi, dacă nu s’ar
