Presupunem această intensificare a influenții bulgare, că ar fi o urmare a prigonirilor îndreptate pentru convertirea Meglenoromânior, din singura considerațiune că, după cele ce am putut constatà, și Meglenoromânii se arată tot așà de conservativi ca și Aromâni, în ce privește păstrarea și întrebuințarea exclusivă a limbii în vieața din familie. Și la ei factorul principal al acestui conservatism este femeia. Dacă bărbații sunt nevoiți să învețe bulgărește, mai rar turcește, în orașele unde se coboară pentru desfacerea produselor muncii lor, femeia, ocupată cu gospodăria casii și munca câmpului, rămâne acasă și este păstrătoarea limbii și obiceiurilor strămoșești. Numai așà se explică de ce în timpurile din urmă, când prigonirile încetaseră și Meglenoromânii nu mai erau nevoiți să se refugieze în centrele mai mari bulgărești, femeile nu știu aproape deloc bulgărește, iar dintre băieți și fete sunt rari cari cunosc această limbă.
Oricari ar fi cauzele cari au determinat intensificarea sau slăbirea influenții slave asupra dialectului meglenoromân, ținând seama de tot ceeace graiul lor ne înfățișează astăzi ca element în limbă de proveniență slavă, vom face o expunere a acestui element tratându‑l ca și elementul latin, din punctul de vedere: I al lexicului și II al transformărilor lui în dialect.
I. Lexicul slav din dialectul meglenit se înfățișează sub o îndoită formă: o parte care derivă din limba veche slavă și se regăsește și în celelalte dialecte; o altă parte, mult mai numeroasă decât cea dintâiu, care derivă din limba bulgară, și există și în dialectul meglenoromân. Toate formele slave la olaltă și cele vechi ca și cele mai nouă au pătruns în graiul meglenit, înlocuind sau existând alături pe lângă formele latine, pentru exprimarea unor noțiuni din toate domeniurile. Astfel, luând corpul omenesc și părțile lui, vom vedeà că unele denumiri sunt de origine slavă; trup, ubraz, usnă (buză), grătlan (gâtlej), drob (ficat), slăbină (partea dela buric în jos până la încheietura picioarelor, bg. slabina), pusleadic (soarta în care se află fătul născut bg. poslĕdъk), cusiță (cosițe), patiț (cărarea părului mbg. patets). Tot așà la celelalte viețuitoare: mărșă (cadavru), tărbușǫńă (burtă, stomac la animale, bg. tărbuh), jilăndreț (stomacul păsărilor, pipotă, mbg. želudets, bg. želud «stomac»), cupită, cupan, etc. La îmbrăcăminte avem: cujoc, upincă, scorni (cizme), izmeani, etc. Dintre mâncări avem: mandžă (mâncare, bucate; cuvânt italian întrebuințat la Bulgarii din Macedonia pentru i̯astie), băcădarnic (un fel de mămăligă), gabaniță (un fel de plăcintă preparată cu mai multe foi, arom. pituroańe, din bg. guba «foaie de cocă» și ar fi, ca formațiune, identic cu pituroańe dela petură. Alții cred că gabanitsa ar derivà din Ban, ca tsarevitsa din tsar. Cuvântul însă există și în sârbește: gibanitsa (de la gibati «a îndoì») «un fel de plăcintă răsucită». In cazul acesta el trebuie socotit ca un derivat dela acest verb), pituliță (un fel de gogoși), etc. Cuvinte referitoare la termenii de înrudire: dead (moș), babă, tetă (mătușe), chercă (rar, fiică din forma mbg. k’erka), niveastă, tšitša (unchiu, unchiaș), bebi (nene), dodă (termen ce se dă la o soră mai mare cf. țață), nină (mătușe din partea tatălui), pusestrimă (surată), dirvișnic (fărtat din bg. dever «fărtat»), rămasnică (logodnică mbg. ramasnic), etc. Cuvinte referitoare la locuința omului: sobă (cameră), steană (piatră mai mare), prag, tream (tinda casei), ubor (curte), vratnitšcă (ușa mai mică), etc. Pentru termenii religioși avem: Buguridiță (pe lângă Stămăria), cămbană (clopot), cloput, criștinic (fin, din bg. krăstnik, influențat de criștin?), dovnic (duhovnic), duves (spovedesc), maghii̯ă, (farmece), maghi̯esniță (fermecătoare), vrăjal’că (id.), popă, veară (lege, credință), vlădică, vodiță (bobotează), etc.
Insă cele mai multe împrumuturi se constată în domeniul ocupațiunilor omenești. Astfel avem cuvinte cari se refere la diferite instrumente, în special la cele de la arat: raliță s. lariță (plug bg. ralitsa), palișnic (fierul mare bg. palešnik «Pflugschar»), utreș (cuiul de lemn care ține pârvoiul, bg. utriž «Zapfen am vorderen Pflugbaum»), jegli (resteul mbg. žegli), podvărzi (sforile de pe lângă resteu mbg. podvărski), vila (bg. vila) «furcă» (cf. arom. yilă); Alte referitoare la țesut: război, bărdi (brațe, brățare, mănuși), scripeati (scripeț. cf. cărăluș, cărluș, cărul’), privărtal’că (slobozitor), suval’că (suveică), țavi (țeavă), vărtești (vârtelniță), prășlen (greutatea de la capătul de jos al fusului), jiri̯aghi̯ă (măsură de tort lucrat cf. bg. žrĕbii), etc. Foarte multe la diferite scule: mel’ță (aparat pentru curățitul bumbacului, bg. mĕlitza), țesală, cleaști, cl’in, cl’utš (lacăt), coasă, cusor (cosor), cuvalnă (nicovală), dichel (târnăcop cu doi dinți), greblă, lupată, băĺtac
