satul, deșì are nume de origine slavă, astăzi este locuit numai de Români și, transcriindu‑l, nu este nevoie ca să‑l etimologhizăm, spre a‑l face mai slav decât este. Cât am stat la Birislav, n’am auzit pronunțându‑se Borislavți și nici un elev din câți mi‑au trecut prin școala comercială din Salonic, nu s’a înscris ca fiind originar din Borislavți.
După Weigand, acela care a scris un capitol în aparență destul de voluminos, însă în fond plin cu nimicuri, este Ioan Nenițescu, în cunoscuta lucrare Dela Românii din Turcia Europeană (studiu etnic și statistic asupra Aromânilor, cu aproape una sută de gravuri și cu o hartă etnografică, București 1895). Informațiunile pe cari ni le dă I. Nenițescu (p. 379—400) sunt culese de la «câțiva elevi ai liceului român din Bitule, câțiva Aromâni mahomedani din Nânta, înrolați în oastea regulată turcă și aflători în garnizoana de Monastir, câțiva negustori călători, precum și dela un institutor care sosià dela Lumnița, anume pentru a‑mi aduce notițe statistice». După cum se vede, mulți au fost informatorii lui Nenițescu, până și soldați români din Nânta, însă pentru aceasta, în cuprinsul celor 22 de pagini, autorul nu face nimic alt decât să polemizeze cu Weigand, obiectându‑i, între altele, că înainte de dânsul, Șincai descoperise Meglenul, că Weigand sluțește limba Megleniților scriind odată pricāzma altădată pricazma, în fine, și alte multe, din care numai informațiunile elevilor, soldaților și neguțătorilor lipsesc cu desăvârșire.
După acești scriitori, ultimul care a scris asupra Meglenoromânilor, din văzute, nu din spusele unora și altora, este Pericle Papahagi. Lucrările lui Papahagi sunt Românii din Meglenia (texte și glosar). București, 1900 și Megleno‑românii, partea I și II, București 1902, (extras din Analele Academiei Române. Seria II. Tom. XXV. Memoriile secțiunii literare). In aceste lucrări cu caracter folkloristic, mai mult decât în lucrarea lui Weigand, ni se dau un număr de basme redate bine în graiul meglenoromân, din care ne putem formà o idee aproape completă despre particularitățile acelui dialect. Deasemenea Papahagi, ca unul care a cunoscut mai de aproape pe Meglenoromâni, ne dă cele mai prețioase informațiuni cu privire la vieața și ocupațiunea Meglenoromânilor.
In afară de acești autori, toți ceilalți cari au scris asupra Meglenoromânilor s’au mulțumit să utilizeze, în parte, scrierile acestora, neaducând nimic nou pentru cunoașterea lor mai deaproape.
***
Cunoscând acum adevărata regiune ocupată de Români, voiu încerca să dau o mică descriere a comunelor românești, înșirând tot ceeace am putut vedeà eu și ce mi s’a spus de la bătrâni, în cursul călătoriilor mele făcute în Meglen, înainte de marele războiu, cu privire la starea din urmă a Românilor și la aceea din trecut, când în administrația lor internă, se pare că șì Meglenoromânii s’au bucurat de aceeaș
