(зидъ), dacor. id.; zmeu̯ (змеи)? dacor. id. Mai sunt o mulțime de derivate din aceeaș tulpină slavă, însă care au intrat atât în dialectul meglenoromân cât și în cel dacoromân în diferite epoci și pe căi deosebite.
II. Transformările ce a suferit lexicul slav din dialectul meglenit sunt aproape aceleași cari se observă și în celelalte dialecte. Cu toate acestea, printre ele se găsesc și unele particularități care lipsesc din celelalte dialecte și care s’au întins și asupra cuvintelor de origine latină. Acestea sunt relativ mai nouă și au pătruns în dialectul meglenit într’o epocă când Meglenoromânii nu mai erau în contact nici cu Aromânii și nici cu Dacoromânii, și dintr’o regiune a limbii bulgare, în apropierea căreia trebuie să fie locuit odată, vreme mai îndelungată, Meglenoromânii, înainte de așezarca lor în locurile unde îi întâlnim astăzi.
Aceste particularități sunt două: 1. Redarea sunetului slav ъ, (ă) prin ǫ și 2. Pronunțarea guturală a lui ł, la sfârșitul cuvintelor și, câteodată, și la mijlocul lor.
Și fiindcă, după cum am spus, ele sunt relativ mai nouă venite din medio‑bulgara, ca să putem ajunge mai ușor în regiunea pe unde au trecut ele în graiul meglenit, suntem nevoiți să facem o scurtă expunere a dialectelor bulgare.
Limba bulgară se împarte în două mari dialecte: dialectul răsăritean care începe de la o linie dusă perpendicular de lângă orașul Nicopole, pe Dunăre, până la gurile râului Bistrița, dincolo de Salonic, cuprinzând toată Bulgaria și Tracia de răsărit între Marea‑Neagră și Marea‑Egee și dialectul apusean care cuprinde restul Bulgariei apusene împreună cu teritoriile de limbă bulgară din Macedonia. Deosebirea principală dintre aceste două mari dialecte constă, în primul loc, în tratarea sunetului ѣ (ĕ) vechiu slav și, în al doilea, în accentuarea cuvintelor. Pe când în dialectul răsăritean pronunțarea lui ѣ este mai deschisă, un sunet care se aude între e și a, un fel de ę (deschis), însemnat în studiile slave ale lui Miletič (de la care împrumutăm aceste note) cu ä, iar accentul este mobil, arătând un caracter mai vechiu, în dialectul apusean, din contră, pronunțarea lui ѣ este mijlocie, ca în limba română, iar în privința accentului, se manifestă o împingere către începutul cuvântului, mai ales în dialectul sud‑vestic.
In sânul dialectului răsăritean există o mulțime de subdialecte. Dintre accstea dialectul rupțic sau tracic se întinde de la extremitatea vestică peste toată câmpia Traciei, peste munții Rodope în spre răsărit și sud până la Egee și Marea‑Neagră. Din cauza întinderii prea mari a acestui subdialect răsăritean, precum și din cauza unor particularități ivite în sânul lui, el se subîmparte în două părți: una estică care se întinde de la mare până la munții Rodope, și alta vestică care cuprinde munții Rodope și restul vestic al dialectului tracic sau rupțic. Acest din urmă dialect se mai cunoaște și sub numele de dialectul din Rodope; el este cel mai însemnat dialect tracic, pentrucă într’ânsul se cuprind subdialecte, din ale căror particularități rezultă că vechea limbă slavă, în care s’au scris textele bisericești, trebuie să‑și fi luat naștere într’o regiune din apropierea acestor dialecte. Pentru noi, în special, el este însemnat și pentru faptul că particularitățile dialectului meglenit ce ne interesează, își au obârșia din sediul central al acestui dialect.
Caracteristica generală a dialectului din Rodope, cu toate subdialectele lui, constă în aceea că vocalcle ъ, ь, ѫ și a sunt reduse la ъ, care se pronunță ca o deschis, întocmai ca și ǫ din dialectul meglenit. In unele împrejurări această reducere se extinde și asupra lui ѧ ѣ și i. Sunetul ѣ se aude ca ä mai ales în subdialectul central. In consonantism se observă palatalizarea lui t urmat de e, ë, i, ъ care ajunge până la k’ și pronunțarea guturală a sunetului ł.
In privința aceasta, dialectul din Rodope se împarte și șase grupe, fiecare reprezentând câte un subdialect cu mici diferențieri de la unul la altul.
Dintre toate aceste subdialecte, cel mai însemnat și în acelaș timp cel mai întins este dialectul central, cunoscut și sub numele de dialectul din Achârčelebi. El se întinde în regiunea superioară a râului Arda, un afluent al lui Marița, cuprinzând regiunea centrală a munților Rodope, și ajungând la miază‑noapte până aproape de orașul Plovdiv, la miazăzì până la Xanti și Drama, iar la apus până la Nevrocop.
In graiul din această regiune propriu zis, orice ъ (ă) rezultat din vechile vocale reduse (ъ, ь), sau din ѫ, ѧ și а se pronunță ca o deschis având ca bază sunetul a, pe care noi îl însemnăm cu ǫ. Sunetul ѣ se aude peste tot ca e deschis. Dintre consonante
