Această pagină nu a fost verificată
ACTUL III
105
Mai bine-aș fi de-abinelea ’nșelat,
Decât muncit de zeci de mii de gânduri…
Decât muncit de zeci de mii de gânduri…
IAGO
Dar nu se poate…
Dar nu se poate…
OTHELLO
— Ce-mi păsa de clipele,
Pe care ea le da destrăbălărei?
Vedeam, știam ceva? Ori mă costa?
Dormeam buștean, eram senin și vesel,
Nici urma vr’unui Cassio pe buze.
Când furi pe cineva fără să știe,
Inseamnă că nimic nu i-ai furat.
— Ce-mi păsa de clipele,
Pe care ea le da destrăbălărei?
Vedeam, știam ceva? Ori mă costa?
Dormeam buștean, eram senin și vesel,
Nici urma vr’unui Cassio pe buze.
Când furi pe cineva fără să știe,
Inseamnă că nimic nu i-ai furat.
IAGO
Imi pare rău…
Imi pare rău…
OTHELLO
— Putea un regiment,
Din ea să se înfrupte, ce-mi păsa?
Adio-acuma liniște și pace,
Adio bătălii, adio armii
Ce fac dintr’o ambiție virtute,
Adio armăsari care nechează,
Trompete-asurzitoare, — adio tobe
Ce fac atâtea inimi să tresalte,
Și surle care auzul sfredelesc,
Drapele care fâlfâie, Adio,
O lume de mândrie și noblețe,
— Putea un regiment,
Din ea să se înfrupte, ce-mi păsa?
Adio-acuma liniște și pace,
Adio bătălii, adio armii
Ce fac dintr’o ambiție virtute,
Adio armăsari care nechează,
Trompete-asurzitoare, — adio tobe
Ce fac atâtea inimi să tresalte,
Și surle care auzul sfredelesc,
Drapele care fâlfâie, Adio,
O lume de mândrie și noblețe,