Această pagină nu a fost verificată
48
OTHELLO
Intrând în radă nava lui înaltă,
— Fă dragostea să-l mâie spre iubită,
Iar nouă să ne toarne foc în vine,
Și Cyprului un fel de viață nouă!
— Fă dragostea să-l mâie spre iubită,
Iar nouă să ne toarne foc în vine,
Și Cyprului un fel de viață nouă!
Intră Desdemona, Emilia, Iago, Roderigo.
— A uite, bogățiile corăbiei
Au și ajuns la țărm! — Intregul Cypru
In fața ei genunchii să-și îndoaie!…
— Salut Domniță, Dumnezeu cu tine,
Acum și ’n vecii vecilor, amin.
Au și ajuns la țărm! — Intregul Cypru
In fața ei genunchii să-și îndoaie!…
— Salut Domniță, Dumnezeu cu tine,
Acum și ’n vecii vecilor, amin.
DESDEMONA
Iți foarte mulțumesc. — Dar ce vești ai,
Și ce-mi poți spune de stăpânul drag?
Iți foarte mulțumesc. — Dar ce vești ai,
Și ce-mi poți spune de stăpânul drag?
CASSIO
— Că încă n’a sosit… Dar știu că-i bine,
Și că va fi ’n curând aci…
— Că încă n’a sosit… Dar știu că-i bine,
Și că va fi ’n curând aci…
DESDEMONA
— Mă tem.
Dar cum de v’ați pierdut unul de altul?
— Mă tem.
Dar cum de v’ați pierdut unul de altul?
CASSIO
Grozava ceartă dintre cer și mare
Și nouă ne-a stricat tovărășia…
Dar ce aud? — O pânză! (de afară)
(voce) — O pânză! — O pânză! (salvă)
Grozava ceartă dintre cer și mare
Și nouă ne-a stricat tovărășia…
Dar ce aud? — O pânză! (de afară)
(voce) — O pânză! — O pânză! (salvă)
2 DOMN
O altă salvă în onoarea noastră!
Deci tot ai noștri!
O altă salvă în onoarea noastră!
Deci tot ai noștri!