Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
51
DESDEMONA
— Nu sunt veselă, dar cată,
Cu vorba s’alungăm urâtul… spune.
— Nu sunt veselă, dar cată,
Cu vorba s’alungăm urâtul… spune.
IAGO
Să văd…
De creer mi se ține inspirația,
Ca cleiul de o ștofă învechită…
— Să smulgă tot cu el!… — Dar Muza miaue,
Și uite c’a fătat:
La trup ca și la minte minunată,
Ne placi cu trupul, mintea ne desfată!
Să văd…
De creer mi se ține inspirația,
Ca cleiul de o ștofă învechită…
— Să smulgă tot cu el!… — Dar Muza miaue,
Și uite c’a fătat:
La trup ca și la minte minunată,
Ne placi cu trupul, mintea ne desfată!
DESDEMONA
Și dacă o femeie-ar fi deșteaptă,
Dar neagră?
Și dacă o femeie-ar fi deșteaptă,
Dar neagră?
IAGO
— Ea un alb de și-ar găsi,
Cu tenul lui frumos s’ar potrivi!
— Ea un alb de și-ar găsi,
Cu tenul lui frumos s’ar potrivi!
DESDEMONA
Din ce în ce mai rău!
Din ce în ce mai rău!
EMILIA
— Și dacă-i albă,
Dar proastă?…
— Și dacă-i albă,
Dar proastă?…
IAGO
Femeia nu e proastă niciodată:
Căci altfel n’ar rămâne ’nsărcinată!
Femeia nu e proastă niciodată:
Căci altfel n’ar rămâne ’nsărcinată!