Această pagină a fost verificată
Nu sînt urît, pe semne, am ochĭ duioșĭ, statură
Subțire, mlădioasă, și dințiĭ meĭ sînt perle,
Căcĭ azĭ o curtezană, cu ochĭ ca două stele,
Privit-a lung la mine c’un zîmbet cald pe gură.
Subțire, mlădioasă, și dințiĭ meĭ sînt perle,
Căcĭ azĭ o curtezană, cu ochĭ ca două stele,
Privit-a lung la mine c’un zîmbet cald pe gură.
Aseară întîlnit-am, plimbîndu-mă a lene
Sub bolta fremătoasă a unor vechĭ olivĭ,
O ceată de nemernicĭ, bogațĭ și guralivĭ,
Rîzînd de înțeleptul în zdrențe—Diogene!
Sub bolta fremătoasă a unor vechĭ olivĭ,
O ceată de nemernicĭ, bogațĭ și guralivĭ,
Rîzînd de înțeleptul în zdrențe—Diogene!
Iar Cinicul privindu-ĭ, clipind ușor din gene,
I-a risipit c’o vorbă, cum risipeștĭ gunoiul
Cu o suflare,—’n cale’ĭ rostogolind butoiul,
S’a dus grăbit s’asculte vorbind pe Antisithene.
I-a risipit c’o vorbă, cum risipeștĭ gunoiul
Cu o suflare,—’n cale’ĭ rostogolind butoiul,
S’a dus grăbit s’asculte vorbind pe Antisithene.
La un banchet, dăunăzĭ, ca de-obiceĭ, femeea
Dădea prilej de sfadă; Laïs era cu noĭ,
Și-avea drept s’o sărute pe umeriĭ săĭ goĭ,
Cine știa să spuĭe un vers din Odiseea!
Dădea prilej de sfadă; Laïs era cu noĭ,
Și-avea drept s’o sărute pe umeriĭ săĭ goĭ,
Cine știa să spuĭe un vers din Odiseea!
30
