am găsit câți-va sârbi, discipoli politici ai lui Sveatozar Marcovici, care este considerat ca întemeiătorul «socialismului» în Serbia, și câți-va polonezi. Întrunirea, după o discuție lungă, a luat hotărîrea de a organisa evadarea lui Neciaeff din temniță; iar dacă aceasta va fi cu neputință, atunci de a încerca scăparea lui la gară, când dânsul va fi transferat din temniță, unde zăcea, pentru a fi transportat în Rusia.
Despre participarea mea la întrunirea aceasta au aflat imediat Bacunin și amicii mei politici; cunoscând temperamentul meu, le era frică să nu iau parte activă la liberarea cu forță a lui Neciaeff, și de aceea au insistat să plec din Elveția chiar în acea seară. Ca membru al unei organisațiuni secrete m'am supus, dar cu regret, căci acum eram sigur că Neciaeff este perdut, dacă refugiații politici nu vor participa la scăparea lui. Uram pe Neciaeff, dar ura mea pentru despotica Rusie nu mă făcea să uit că ori și cum Neciaeff era un fanatic, al cărui fanatism într'un moment dat putea să coste viața despotului.