culeagă roadele muncei și a suferinței părinților, cel din urmă trăesc pe socoteala vechilor privilegii desființate de jure, dar rămase în picioare de facto. Și unii și alții sunt oameni fără grijă, și pe fisionomiile lor strălucește mereu deplină satisfacție a persoanei proprie. Toți propriu zis sunt băieți buni; nici unul din ei nu se gândește la ceva serios, cinstit, măreț. In viață ei nu caută de lucru, ci lucru vine de sine sub o anumită formă spre ei; imediat ce isprăvesc universitatea, acest lucru, e funcțiunea de stat, e leafa înscrisă în budget. Intrând în viață, ei lucrează după șablon, petrec după șablon și duc o viață inconscientă, ca niște manechine.
Tinerii noștrii cred că a trăi cum trăiesc ei—e viață. Ei admit că pământul se învârtește în jurul soarelui, admit că planta noastră se învârtește în jurul osiei sale numai și numai cu condiția sine qua non ca locuința lor să fie lăsată în pace și ne atinsă de această mișcare până trăiesc ei pe pământ. Tinerii noștrii, repet nu sînt răi, ci din contră sunt băieți buni, dar foarte vulgari. Ei nu fac nici rău nici bine, dacă nu sunt împinși de interesul propriu al persoanei lor, și când fac câte un bine, prin aceasta nu devin mai buni, căci binele
