să predeie pe Neciaeff, obligând guvernul rusesc de a judeca pe predat numai și numai pentru crima de asasinat și nici de cum pentru crimele sale politice.
Obligațiunea aceasta acceptată de Rusia, lucru logic, a fost călcată în picioare de guvernul rusesc cu cel mai patent dispreț; Rusia, precum știu bine românii, nici odată n’a ținut la cuvântul său de onoare. Oamenii politici ai Rusiei, diplomații săi, tiranii săi puțin se sinchisesc de cuvântul lor de onoare, râzând cu cinismul caracteristic omului semi sălbatic în vinele căruia curge sânge mongol, de omul civilisat, care crede și ține serios la cuvântul său de onoare. Românii nu pot uita odioasa călcare a cuvântului de onoare de către împăratul Alexandru al II-lea, care ca aliat al regelui Carol în resboiul de la 1877 — 78 s’a obligat de a apăra integritatea solului României, și apoi, după biruința de la Plevna, ne-a răpit Basarabia de sud !
In ceia ce privește predarea lui Neciaeff Rusiei de către guvernul Elveției, mai sunt dator să înregistrez aci următorul fapt: La predarea lui rolul principal l’a jucat fostul director de poliție din Zürich d. Pfeninger.
