sârbi în acest suprem moment, au făcut ca încercarea să sufere un fiasco complect. Jeandarmii prinseră curaj, și reveniră; înhățară pe unul din sârbi, și Neciaeff fu legat și închis într’un vagon reservat pentru dânsul.
Povestirea peripețiilor acestei încercări nereușite mă făcu să dojenesc mult pe d Tursky, care ’mi jurase că de astă dată consideră de datorie a sa cel puțin să resbune pe Neciaeff, pedepsind pe infamul spion Adolf Stempcowsky.
Acest jurământ și această promisiune le luasem, lucru firesc, drept o simplă fanfaronadă.
Ori cum, cu Neciaeff s’a isprăvit; odată căzut în mânele Rusiei, el era perdut.
Imediat ce Neciaeff a sosit în Rusia, el a fost închis în fortereța Petro-Pawlowscaia.[1] Câte-va zile după aceasta a intrat în celula sa umedă comitele Levașeff, cu propunerea de a’i scrie un memoriu privitor la planurile și activitatea refugiaților politici din străinătate. Neciaeff surîse cu dispreț la propunerile făcute lui de acest demnitar al statului.
— Atât mai rău pentru d-ta! îi zise a tunci cornițele Levașeff, veți fi judecat ca un
- ↑ Vezi despre aceasta fortăreța în oaie autorul a petrecut doi ani de zile închins, în « Temnița și Exil.»
