Această mișcare băgă frica în sînul guvernului. Temându-se de lumină, guvernul puse capăt mișcărei, desființând școalele de adulți, și persecutând pe tinerii cari se dedau acestui apostolat.
Persecuțiunile guvernului nu puteau paralisa mișcarea, dar au constrâns’o să-și caute altă cale de expansiune. Din mișcare legală și manifestată pe față, ea s’a transformat într’o mișcare ascunsă. Tinerimea universitară persecutată de ocârmuire, găsi o satisfacțiune necesară pentru exercitarea forțelor sale intelectuale și morale, în activitatea grupurilor secrete, cari formându-se, în general, din elemente omogene naționale, se ocupa cu editarea de cărți pentru popor, și cu traduceri de opere străine cum sunt ale lui Spencer, Karl Marx, Düring etc.
În acest timp a apărut Neciaeff cu ai săi, încercându-se să unească printr’o organisațiune centralisată grupurile formate, puind ca scopul acestei organisațiuni o revoluțiune pur politică, care trebuea să se facă cu ajutorul unui complot în toată regula.
Procesul lui Neciaeff și a amicilor săi politici a dovedit tinerimei din imperiul rusesc că elemente necesare pentru o revoluție
