Pentru a realisa cât mai curând cele hotărâte, era nevoe de bani; și tocmai bano ne lipseau cu desăvârșire. Aceasta ne sili, în cap cu Bacunin, să intrăm în tratative cu un alt grup de refugiați politici, care s’a grupat împrejurul lui Petru Lawroff. Tratativele întemeiate pe scopul comun al tutulora, distrugerea absolutismului, chiar la începutul lor au fost rupte.
Un abiz mare despărțea cele două grupuri. Lawroviștii erau doctrinari, cărturari cari nu credeau posibilă în Rusia nici o mișcare, fie politică, fie socialistă; Bacuniștii din contra, sub influența mai mult a temperamentelor, erau profund convinși că ultima oră a despotismului a sunat, că în popoarele imperiului fierbe o nemulțumire mare, și că nu lipsește de cât o organisațiune revoluționară, pentru a da lovitura de moarte tiraniei țarilor.
Bacunin, de și rus de origine, prin convingerile sale era dușman sincer al rusofilismului. Încă în tinerețe el s’a pronunțat franc și loial pentru Polonia, și în contra Moscovei, apoi, în toate scrierile sale adresate slavilor din Austria, pururea se pronunța pentru autonomie, și contra contopirei cu muscălimea.
Eu — ca român din Basarabia, caucazienii,
