europeană a preferat să devie rentieră retrasă din afaceri. Perfect! Dar atunci de ce dânsa se mai fălește că face aceasta pentru fericirea omenirei și mântuirea civilisațiunei ?»
Aceste citații, cam lungi, resumează, după părerea mea, perfect, convingirele fundamentale ale nihiliștilor asupra trecutului revoluționar a Europei; în aceste citații se concentrează întreagă critică nihilistului în ceia ce privește democrația europeană.
Trec acum la citațiile prin cari Alexandru Herzen formulează convingerile intime ale nihilismului :
«Noi, societatea cultă din Rusia, suntem abia în ajunul istoriei noastre. — Am vegetat, ne am întrupat, apoi ne am instalat. Am trecut printr’o învățătură crudă, și n’avem cu noi de cât conștiința forțelor noastre și a aptitudinei noastre. Dar acestea sunt mai mult simptome de cât fapte. Noi, propriu zis, n’am trăit încă; am fost o mie de ani în pământ și două secole la școla — imitațiunei. Noi abia ieșim din germene.
«Tot ce are Occidentul—toate meșchinăriile sale ne lipsesc. Nimic roman, nimic din antichitate, nimic catolic, nimic feudal, nimic cavaleresc și aproape nimic burghez în amintirile noastre. De aceia nici un regret, nici un regret, nici o relicvie nu ne oprește. Monumentele noastre sunt inventate, — convinși fiind că un inperiu nu poate exista fără a avea monumentele sale. Cestiunea pentru noi nu constă în păstrarea și conservarea achisițiunilor noastre, nici în înmormântarea morților noștri ; acestea nu ne îngrijesc; noi suntem preocupați