de cât însiși muncitorii. De aceea trebue să părăsim ori-ce preocupare de dictatură, comitetele centrale, organisațiunile artificiale cu ajutorul cărora am lucrat până acum, provocând mișcări din sus în jos. Revoluțiunea socială nu se face, ea vine pe calea evoluțiunii, vine fatal, precum apele rîurilor curg spre mare. În zadar curentul apelor se oprește, în zadar se construesc zăgasuri și fel de fel de stăvilare, presiunea apelor, volumul lor propriu rupe zăgasurile, și stavilarele își caută alte căi, creează o altă albie, și tot trece de înainte spre mare. Revoluțiunea socială se face de jos în sus, trecând de la națiune la națiune, până nu va cuprinde omenirea întreagă.
— Altă dată, noi, revoluționarii pe temeiul unor programe pur politice și demagoge lucrând în cercul conspirațiunilor noastre artificiale ceream de la popor o supunere voinței conducătorilor — și atât. Metoda aceasta de a lucra pripit ne a fost fatală, căci chiar aceia din democrați, cari au fost sinceri, și prin urmare cinstiți, au văzut opera lor frustrată de burghezime rapace și făr’de consciință. Apoi din idealogi ne am transformat în socialiști, și acum lucru firesc, trebue neapărat să isbutim ca poporul muncitor, pentru care lucrăm,
