elvețieni. Amândoi se apropie de mine, și unul din ei îmi întinde o hârtie.
Iau hârtia și citesc cu surprindere: era un mandat de arestare.
— Și pentru ce sunt arestat? întrebai surprins.
— Aceasta nu o putem ști! cu multă logică îmi răspunde geandarmul.
— Tot ce știm este, că trebue să ne urmați.
Lucru firesc că așa am și făcut. Pe stradă se grămădise lumea; toți mă priveau cu ochii holbiți, iar un prăvăliaș adresându-se către geandarmii mei întreabă:
— Er hat etwas gestohlen ?
— Ich bin ein politischer Flüchtling, respunsei obraznicului, und solche Leite sind keine Diebe.
Am fost dus în temnița orașului Berna, numită Kefigtum și am fost închis într’o cameră cu trei arestanți.
În camera aceia, foarte murdară, erau numai două paturi cu niște saltele de paie goale; deci, câte doi într’un pat trebuia să dormim.
Tovarășii mei de închisoare erau: un țăran din cantonul Bern, un băiat, și un om de vr’o 40 de ani, îmbrăcat destul de bine, dar care avea fisionomie foarte respingătoare.
