pământul ar fi fost răpit de la țăran, fără ca dânsul să fi fost liberat în adevăratul sens al cuvântului. O jumătate de secol de martiriu și de suferințe mai mult, au salvat instrumentul de muncă...
«Și tocmai pământul a fost aproape uitat de către revoluționarii la Occident; el a fost lăsat în al doilea plan ca și țăranul. Totul se făcea în orașe și prin orașe, totul pentru tiers-état; une ori era câte un gând despre lucrătorii de oraș, și aproape nici un gând despre țărani. Resboiul țăranilor din Germania e o excepțiune, — dar ei cereau pământ și au fost nimiciți. A fost secularizarea, confiscarea, parcelarea, trecerea din mână în mână, de la clasă la clasă — deplasarea pământului — dar n’a fost nici o basă nouă, nici un nou principiu, nici o organisație generală. N’am auzit nimic nici din înălțimea tribunei groaznicului Convent, de cât de la Robespierre care s'a urcat pe tribună pentru a renega ideile sale agrare, nici de pe vîrful baricadelor din Iunie! Unul — Lasalle — a crezut că pământul prea leagă, prea fixează, îngreuiază libertatea individuală a lucrătorului, reține pășirea sea înainte ca o ghiulea atârnată de picioare; în ceia ce ne privește pe noi, — ne simțim mai bine, când avem sub picioarele noastre solul, care ne hrănește, de cât dacă ne-am balansa în aer după capriciul vântului, fără de a avea un alt reazim în contra mizerii de cât greva și calea parlamentară.
Departe de noi ideia că raportul nostru cu pământul ar fi soluția cestiunei sociale, dar noi totuși suntem convinși, că aceasta este basa