mălai și vin din propria viă și din când în când câte o bucată de carne nu lipseau familiei.
Mama lui N. Codreanu a fost o femee bună, care își jertfise viața pentru copii. Surorile lui toate au murit.
Copilăria lui Codreanu a trecut în mijlocul familiei, precum trece copilăria ori cărui băiat din sat. Amicul meu, Codreanu, până la moarte păstrase cu sfințenie amintirile cele mai dulci din viața sa, în acești ani senini din copilărie. Seri întregi, dânsul îmi povestea mereu-mereu despre satul său natal Nisporeni, despre poporul nostru român din Basarabia, despre viața plugarului nevoiaș, despre starea economică de altă dată a răzașilor, precum și despre ruina lor și mizeria din timpurile de acum.
O ură puternică ferbea în sufletul lui Codreanu în contra dușmanilor poporului român din Basarabia. Din naștere aparțiind clasei duhovnicești, N. Codreanu disprețuia popimea ; și causa acestui dispreț adânc au fost călugării-greci, cari administrau pe timpul copilăriei sale moșiile închinate sf. Mormânt, dintre cari moșii unele își au hotarele lângă Nisporeni. După călugării-greci, cari sugeau sângele țăranilor români din Nisporeni, mai erau și alți exploatatori
