numai și numai prin faptul că cunoștea psaltirea. Traiul său, portul și obiceiurile sale, erau aceleași pe cari le are țăranul român, și de aceia interesele țerănimei erau interesele sale proprii.
Greu a dus-o Niculai Codreanu la seminar; amară îi părea învățătura scolastică a seminarului, amară era viața seminaristului și plină de lipsuri.
Dar și în zidurile seminarului din Chișinău a pătruns soarele; câți-va profesori bătrâni au murit și în locul lor au venit alții tineri. Sunetul palmelor, șueratul vergelor, plânsurile și suspinele copiilor maltratați au încetat, toate aceste metode pedagogice vechi ajungând la archivă împreună cu această schimbare radicală în viața internă a seminarului, pe lângă retorică, poetică, omiletică și scolastică în seminar pătrunseră și luminele unei științe mai vii. Alăturea cu teologia seminariștii începură a citi opere de critică literară ale lui Belinsky, operile economice ale lui Cernischewsky, istețul comentator al lui Stuart Mill; operele lui Herbert Spencer, etc. Și printre tinerii cari citeau era și Niculai Zubcu Codreanu.
Mult regretatul meu amic adese-ori îmi repeta că datorește desvoltarea sa intelectuală
