cei-l-alți, poliția găsi adresa lui Codreanu, dar negăsindu-l acasă n’a putut descoperi existența sa la spital. Prevenit la timp N. Codreanu a putut să părăsească spitalul în grabă, și a fugit din Petersburg la Chișinău, de unde apoi cu ajutorul lui Eugeniu Lupu a trecut Prutul.
Așa dar, împrejurările nenorocite pentru astă dată îl aruncă pe pământul patriei-mume, în calitate de refugiat politic. Este bine cunoscută soarta amară a unui refugiat politic, a unui proscris, dar si mai amară e acea soartă a unui român de sînge, când el se adăpostește pe solul ospitalier al patriei-mume.
În Elveția, în Anglia, — țeri cunoscute prin ospitalilatea lor pentru refugiații politici, un proscris găsește în general acea căldură sufletească, acea întimpinare frățească, care ca un balsam încheagă rănile dureroase ce sângerează mereu în inima proscrisului.
În România... vai! un refugiat din Basarabia nu găsește de cât o primire indiferentă, ba chiar ostilă une ori. Această ostilitate ce e drept e întemeiată pe o greșală istorică, care a făcut cel mai mare rău României, și care chiar în momentul de față este împărtășită de o mare parte
