Nici un om împrejurul său, nici o linie cinstit scrisă în literatură!
În presă — fraze pompoase, superficialitate, ignoranță și în loc de patriotism — șovinism drept mască.
În tinerime — pasiunea pentru reușită cu ori-ce preț, idealuri înguste de isbândă pentru un trai ușor, pentru cariera lucrativă, fără pic de iubire pentru patrie, pentru poporul român.
«— Aci, la noi, îmi scria el la Geneva, nimeni nici măcar cu știință nu se ocupă serios. Singurul om de știință în înțelesul european al cuvântului — e Hasdeu, dar și el e Basarabian.»
Aceasta era starea morală alui N. Codreanu în cel dintâi an al vieței sale în România.
Voind a-și continua studiile, el s’a înscris la universitate, dar și aci a întîmpinat greutăți. Ministerul de instrucție refusându-i echivalarea diplomei sale din seminar cu bacalaureatul, iar universitatea ne echivalându-i cei cinci ani de inscripții de la Academia Medico-chirurgicală din Petersburg, — N. Codreanu a fost silit să se înscrie la Universitatea din București ca student în anul al cincela la facultatea de medicină, — și să isprăvească studiile sale cu diploma de licențiat în medicină.