se folosi de îsbânda noastră? Eu cred că suntem mari culpabili față cu țăranul din Basarabia, cu munca și cu sudoarea căruia am crescut și ne-am educat..»
Ca respuns la această scrisoare ’i-am arătat că direct pentru țăranul român nu putem face nimic. Singura armă cu care ne luptăm este cuvântul tipărit, dar vai !.... țăranul român din Basarabia nu știe carte, guvernul muscălesc nu permite să se învețe la școală limba română, și că singurul lucru care îl putem face este să deșteptăm simțul de naționalitate în tinerimea cultă din Basarabia, care tinerime formând un partid național revoluționar in sânul partidului nihilist, să se federeze în lupta cu muscalii, cu polonii, rutenii și caucazienii, că tocmai la aceasta lucrez, și tocmai pentru aceasta sunt unit într’un singur gând cu Mihail Dragomanow, cu poloni și caucazieni ca Țițiani, Cebadari, Ciocoidze etc.
In anul 1877 N. Codreanu a căpătat un loc de medic de plasă în județul Argeș, apoi a trecut ca medic al spitalului militar din Pitești.
Aci, pentru a nu depăși cadrul cronologic al povestirei, sunt nevoit a întrerupe biografia lui N. Zuben-Codreanu, remâind ca să reviu asupra ei mai în urmă.
