ci copiii întregului popor rutean și rus, că nu numai pe ei îi persecută guvernul, ci persecută pe întregul popor, care trăește mai mizerabil de cât trăesc ei — sectanți, de oare-ce beția și lipsa de ajutor reciproc îl face și mai puțin resistent față cu nevoile vieței, și față cu dușmanii sei. Stepan, ca om cuminte, a priceput imediat încotro duc vorba eu, și începu a me combate cu citații din Sf. Evangelie. Atunci m’am înarmat și eu cu aceleași argumente, și începui a cita cuvintele Mântuitorului. «Acesta este ordinul meu ca să ve iubiți unul pe altul. Mai mare dragoste de cât aceasta nimenea nu are, ca să-și pună cine-va viața sa pentru alții.» Așa a poruncit Christos, și «așa trebue să facem.
«A două zi când m’am întâlmț cu Stepan, el mi a zis: «Soro, nu știu cine ești tu, dar eu cred că trebue să fii din viță împărătească!
«— Cum așa? exclamai eu surprinsă.
«— Pentru că este scris în Biblie, că hula în contra Țarilor și a puterei, din neamul împărătesc va ieși.
«— Așa este, am răspuns, dar tu ai uitat că aceasta stă scris în vechiul testament, iar în cel nou hula în contra regilor
