Aci întrerup citațiunile din memoriul d-nei E. Brejcowska. Partea citată pune in relief groasnica crimă făptuită de această martiră a ideilor altruiste. Crima d-nei Brejcowska e aceiași pe care a comis’o Solia Bardina, și sutimi de fete și femei nihiliste.
De aceea mare dreptate a avut un poet rus, când într’o poesie plină de colori, și dedicată judecătorilor acestor martire, a pus în gura sublimelor ființe următoarele cuvinte «Păcatul meu cel mare, crima mea cea groasnică judecă-o judecătorule, dar mai iute, fără procedură de paradă, fără mască de fariseu, fără discursuri de apărare. Am îmbrăcat sdrențe țărenești, în loc de rochie, și desculță am mers acolo unde sufere poporul meu, unde pururea se aud suspine și plâns. Pe locul crimei am fost prinsă și n’am să neg. Ce mă mai întrebi? privește vinovăția mea e pe față: umerii mei sunt acoperiți cu suman țărănesc, picioarele mele sunt goale, mânile mele sunt acoperite cu bătături..........
«Forțele mele, de muncă grea sunt sleite. Dar aci uite, în fundul sufletului meu, mai e încă o dovadă, cea mai groasnică din toate: dovada aceia este iubirea pentru popor! Lovește dar! Să știi însă, că
