săteni. Primind această știre, Maria nu mai putea remânea la Paris, dânsa plecă grabnic în Rusia. Abia întoarsă, ea a fost arestată sub motiv că a scris o scrisoare insultătoare pentru Țar. Nenorocita sa muma a zăcut 9 luni de zile în închisoare, și apoi, după ce instrucția n’a putut să găsească nici o vină în contra sa, dânsa s’a văzut internată sub supraveherea poliției în orașul Kursc. În tot timpul cât a fost arestată mumă-sa, Maria se prăpădea de grijă ; apoi, când mama a fost liberată, biata copilă a căzut rău bolnavă de friguri. Temnița, umiditatea, lipsa de aer, grijile pentru ai săi—făcură ca sănătatea ei deja atât de sdruncinatâ, să fie periclitată cu desăvârșire. Rigoarea temniței, cruzimea guvernului față cu arestanții politici, cinismul odios al temnicerilor, brutalitatea geandarmilor au făcut imposibilă viața acestei delicate ființe.
Într’o zi, șezând tăcută în celula sa solitară, Maria aude un sgomot, care venea dintr’o celulă vecină; apoi se aud strigăte și loviri, plâns. ... Evident că cine-va din temniceri maltrata pe un arestant politic. Revoltată Maria începe a bate cu pumnii în ușa zăvorită, cei-l-alți arestanți fac acelaș lucru. Temnicerul lasă victima sa, și
