se apropie de ușa ei, poruncindu-i să se liniștească, apoi deschide ușa și vrea să intre în celulă; Maria speriată că bestia asta are de gând acum s’o maltrateze pe dânsa, sare pe un scăunel și ia în mână un vas cu apă ferbinte pentru ceai. Temnicerul atunci se retrage. A doua zi nenorocita copilă, pentru această amenințare, a fost transferată într’o celulă fără ferestre, unde a zăcut o lungă lună de zile în mijlocul unui întuneric neîntrerupt. Era destul; într’un moment de desperare copila se hotări să moară. Seara, când temnicerul a adus lampa în celula sa întunecoasă, Maria a resturnat lampa peste salteaua de paie, și gazul s a aprins umplând celula cu flăcări.
Graznică moarte!!!... Dar vai! incendiul în curând a fost stins și desperata victimă a tiraniei rusești e scăpată din mijlocul flăcărilor, pentru a îndura noi chinuri.
Maria Subotina a petrecut în temniță, ca și mumă-sa, 9 luni de zile, apoi după ce a fost liberată, poliția a arestat-o din nou, pentru ca să apară pe banca acusaților în procesul celor 50 socialiști din Moscova. Justiția Țarului neputând-o condamna pentru o crimă politică, a expediat-o pe cale administrativă în Siberia.
Aceasta era ultima lovitură ce-i au dat calăii