a trecut granița și s’a stabilit tn Europa.
Au trecut ani — și sublima eroină de la 6 Decembrie 1876, martira absolutismului muscălesc — s’a căsătorit, și astăzi e mama a patru copii.
Copiii unei asemenea femei — vor fi demni de mama lor.
Și acum, înainte de a încheia acest capitol din amintirile mele, dedicat specialmente femeei-nihiliste, cred necesar de a atrage atențiunea cetitorului asupra trăsurei generale a mișcărei revoluționare din Rusia până la 1877.
Mișcarea aceasta, precum am arătat’o, nu s’a manifestat la început de cât printr’o activitate liniștită, care avea de scop propagarea ideilor socialiste în popor. Această propagandă se făcea prin grai și prin scris. Nici un act de violență, nici o picătură de sânge n’a mânjit această mișcare, afară de sângele pe care’l vărsă guvernul Țarului, condamnând pe propagatori la muncă silnică, la temniță pe viață, la exil în Siberia.
Cuvinte de iubire, apel la înfrățire! Iată moto acestor socialiști!
Drept răspuns la acest apel guvernul muscălesc, în cap cu împăratul, persecutau
