Ura aceasta dacă nu isbucnește, dacă remâne ascunsă în fundul inimei noastre — apoi, domnilor, este numai și numai de frică! Frica, numai frica menține ordinea stabilită, și în momentul când desperarea înăbușe frica — ordinea voastră e amenințată !»
Dupe aceste cuvinte Petru Alexeeff povesti judecătorilor săi starea în care se află lucrătorii de fabrice la Moscova, apoi zise:
«— Dar ce vă pasă vouă, domnilor, de toate astea; ce vă pasă că lucrătorul nostru muncește 17 ore pe zi pentru un salariu de 40 kopeici (85 bani).... Eu știu, domnilor, cum trăiește lucrătorul în Europa. Rea e starea sa, dar incomparabil mai bună de cât a noastră; acolo lucrătorii nu mai sunt persecutați așa precum suntem persecutați noi; acolo, cel puțin seara lucrătorul e liber, și poate să citească o carte, poate să se instruiască, să tindă de a deveni și densul om ca lumea.
«Dar noi, lucrătorii din Rusia, avem oare un moment liber în viața noastră de robi? Sunt oare școli pentru copiii noștrii ? Ne învață cine-va ? Sunt oare cărți scrise pentru noi? Unde, cum și când un lucrător la noi poate să se instruiască? Știți, domnilor,
