Această pagină a fost verificată
XVI.
VERA ZASULICI
Pe când poliția muscălească înghesuia temnițele Rusiei cu floarea tinerimei, ruptă din sînul popoarelor subjugate de muscălime, eu unul împreună cu tovarășii mei din exil, eram nevoit a rămânea la postul meu din Geneva, scriind și tipărind cărțile, broșurile și ziarele partidului.
Treceau anii, și martirologul amicilor mei de luptă se tot lungea, ușile zăvorîte ale temnițelor și forterețelor, în cari și eu altă dată am petrecut ani, nu se deschideau acum de cât pentru a da drumul coșciugilor în cari se odihneau cei pe cari moartea i-a slobozit din ghiarele absolutismului moscovit. Știri tot mai grave, tot
