e de nesuferită căldura. Niculai Dicescu care suferea de viciul cordului, era nevoit să se culce gol pe podeauă, pentru a se răcori. Culcat aude în întunericul carcerei un sgomot straniu—ceva se mișca împrejurul seu. A cincea zi nenorocitul nostru român din Basarabia a fost visitat de procurorul, căruia dânsul îi spune de sgomotul straniu ce se aude în carceră. Procurorul poruncește a se aduce lumină și... oroare! a văzut că pe podele mișue mii de vermi lungi. Acești vermi s’au prăsit din causa excrementelor arestanților, pe cari autoritatea nu-i scoate afară pentru satisfacerea trebuințelor naturale, și răcorire de căldura din spălătorie.
După ce Bogoliuboff a primit cele 50 de lovituri de knut, nenorocitul a căzut în epilepsie[1] și a fost transportat din carceră în Litovski Zamoc.[2] În locul său, în carceră cu Niculai Dicescu a fost închis scumpul meu amic Sando Țițiani. Aruncat în această carceră infectă, prințul Țițiani,
- ↑ Celebrul literat rusesc Dostoewsky, asemenea din causa loviturilor de knut, care ’i sau administrat în Siberia, pe când dânsul zăcea în ocnele statului a contractat epilepsia, din care cauză a și murit apoi la Moscova.
- ↑ Vezi descrierea acestei închisoare în Temnița și Exil apărută la 1894 în editura Gazetei Săteanului la Râmnicul-Sărat