rând au oroare! Un atare fapt îi face să mesoare abizul fără fund a nemerniciei lor. De aceia tocmai vulgul se încearcă, în asemenea împrejurări, a’și apăra nemernicia cu tot felul de sofisme.
Dar faptul de rezbunare a Verei Zasulici era afară din cale excepțional, prea clar, prea bătător la ochi!
Icoana sublimei fecioare, scăldată într’o aureolă de lumină strălucitoare — apăru măreață înaintea ochilor sufletești a tutulora.
Și lumea întreagă îngenunchie înaintea acestei icoane!
Ca toți oamenii superiori, în adevăratul înțeles al cuvântului, Vera Zasulici era o fată modestă, timidă, și care nu prețuia do loc mărimea sufletului său. Eroismul ei se asemăna mult cu eroismul sublimei Charlotte Cordey.
Ca și eroina Marei revoluțiuni francese, Vera Zasulici, sub pretext de a da o petiție a fost admisă în audiență la acela, care trebuia să-și ispășească păcatele, lovit de mâna unei fecioare.
O copilă de statură mijlocie, cu perul negru, cu trăsuri simpatice, cu ochii mari căprui, modest îmbrăcată, se apropie de generalul Trepoff, urmat de o suită de ofițeri și adjutanți. Ea ținea în mână o hârtie.
