și făcură pe Zasulici să iasă din trăsură. Dânsa îeși repede, fără ca careta să se oprească; în învălmășeală geandarmii zăpăciți n’au observat aceasta, și înconjurând careta, porunciră vizitiului să mâie mai iute. Careta porni în fuga mare, iar Zasulici la braț cu un tînăr în curând îeși din mijlocul mulțimei, și dispăru într’o stradă laterală. Peste 20 de minute dânsa era deja adăpostită într’o casă sigură.
Așa dar, Vera Zasulici n’a fost arestată, precum credea corespondentul ziarului german, și a scăpat din mâinile poliției.
A doua zi întreagă poliția capitalei Țarului era în picioare. Pretutindeni spionii căutau pe Zasulici, o mulțime de femei se arestau, bănuite de a fi Zasulici. Trepoff, turbat de mânie, că copila care ’i a plantat două gloanțe în piept a scăpat, se svârcolea pe patul său de durere, întrebând mereu dacă s’a găsit sau nu Zasulici. Mizerabilul nădejduia încă, că va putea să se resbune. Și ce resbunare odioasă și oribilă nu combina în sufletul său de călău această fiară sălbatică !
Toate gările erau păzite de geandarmi, cari pândeau plecarea copilei din Petersburg.
Și pe când întreagă poliția Țarului cătă
