— Haide! Haide! Haide! Mergi înainte! țipa temnicerul.
Pe la orele 10 arestanții primesc câte o pâine neagră de secară, în greutate de 2 1/2 livre; apoi pe la orele 11 li se servește masa. Masa se compune dintr’o supă, care are aspectul unei ape murdare, pe suprafața căreia plutesc picături de grăsime în zilele de dulce și picături de ulei în zilele de post. Pe fundul talerului cu această supă se găsește câte o bucățică de carne cu doue trei foi de varză. Al doilea prânz e seara, când se servește arestanților aceiași supă, dar în care în loc de varză plutesc semințe de hrișcă. La orele 7 seara coridorul se închide și se aprind lămpile prin chilii.
Viața arestanților politici trece într’o monotonie desperată. La început arestanții noi citesc zile întregi, învață limbile streine, se ocupă cu matematica, etc., apoi în curând cad într’un fel de apatie. Organismul ostenește, fără nici o impresiune nouă, fără nici un stimulent extern. Arestanții cred că le lipsește munca muscălească, și încep a cere, să li se permiță a munci ceva. Cererea însă e respinsă.
Într’o seară, pe când o tăcere absolută domnea în temniță, de o dată din chilia cu
