— Ai ceva a’mi comunica ? întrebă el pe arestant.
— Da, în numSrul patru zace închis Boceareff. El e nebun, de ce dar ’l țineți în temniță, de ce nu ’l transportați într’o casă de alienați
— Aceasta nu te privește! Vorbește numai despre tine! ’l întrerupe generalul, apoi adaogă—Boceareff va vorbi singur pentru densul,
— Nu, el nu va vorbi pentru densul, căci e nebun,
— Dacă așa este, dacă d-ta nu pricepi și nu simți cât de nelogic ești, apoi 'ți spun, că suferințele acestui nebun mS fac pe mine să sufer, d’aceia vorbind de densul, vorbesc pentru mine!
Von-Wal înghiți gălușca și ieși din chilie cu totul plouat; pentru a nu perde prestigiul față cu subalternii, el s’a năpustit asupra directorului:
— Cum, aveți aci un nebun? Și n’ați denunțat faptul ? Dar ce faceți aci ?
— Să trăiți, don general... dar Boceareff a nebunit acum numai! se scuza directorul.
Minciuna sfruntată; trecuseră deja șeapte luni de când Boceareff înebunise.
Așa s’a isprăvit visita autontăței superioare ; această temniță groasnică a fost