Autoritatea vede bine ce este; oamenii cu experiență știu că Socalowsky a înebunit, că nu mai e responsabil de actele sale.,., și autoritatea dă din umeri și din cap.
Dar dacă Socalowsky dă de lucru temnicerilor, apoi cel puțin dela numărul patru nu se mai aude nici un protest. Iată aproape o săptămână de când arestantul închis în acea chilie a refusat de a mânca. Pânea, talerul seu cu supă, porția sa zil-hicâ, rS.mân neatinse. Bolnavul psihopat nici nu se mai plimbă prin odaie, o prostra-țiune fizică ’l ține lungit pe pat.
O tăcere de morment e în chilia sa. E miezul nopței, toți arestanții au adormit, singur bolnavul nu doarme. Ochii sei privesc țintă în spațiu. La ce se uită el? Ce vede ?
Spre dimineață, ușa chiliei sale se deschide și intră în chiliă directorul temniței, urmat de temniceri.
— Cum merge cu sănătatea, Boceareff? 71 întrebă directorul.
Bolnavul tace, ochii sei privesc țintă în spațiu.
— Boceareff! Scoală-te; iată că’ți am adus hainele tale, îmbracă-te ca să pleci d’aci! zice director.
Ca un curent electric trecură aceste
