— Nu merg, zice acesta.
— Luați’l pe sus!
Și cinci oameni se reped asupra lui A-lexandroff, încercând a’I arunca jos. Ares-tantul resistă. Păzitorii încep a’I sugruma, din pieptul nenorocitului sufocat ies niște suspine întrerupte. Aceste suspine ajung la auzul celor-l-alți arestanti, a căror nervi sunt excitați la culme. Ușile tutulor chiliilor resună sub lovituri.
— Ce este asta? sbeară Copnin......... revoltă? Așteptați dar miserabililor.
— Tu ești un miserabil! răspund aresta nții.
— Vino încoaci, în chilia mea, strigă prințul Țițiani, și ’ți oi arăta eu!
— A-ș-a! Bine, excelență... Să se ia din toate chiliile cărțile și cele-l-alte lucruri. Toți pe apă și pâne!
Toți arestanții sunt în deplină revoltă. Sufletul mic al directorului e cuprins acum de frică. Densul fuge din coridor, și ordonă temnicerilor a nu mai enerva pe arestanți. In curend se face tăcere, arestanții obosiți se liniștesc.
Atunci, pe furiș, temnicerii năvălesc în chilia lui Alexandroff și ’l tîresc, pe jumătate mort, în carceră. Apoi cu toții se apropie de ușa
