un partid monolit, menit a da piept cu organisațiunea centralistă a statului.
În vîrful imperiului rusesc stă Țarul.
În vîrful partidului nihilist s’a pus un Comitet executiv.
Țarul e absolut, și Comitetul executiv va fi absolut.
Țarul condamnă la moarte, și Comitetul executiv va condamna la moarte.
Care pe care?
Și iată, ca printr’o mișcare a baghetei miraculoase, apar pe câmpul de luptă niște figuri sombre, înzestrate cu o energie și cu un caracter fără seamăn în istorie. Acești oameni execută hotărârea comitetului executiv — apoi dispar de pe scenă.
Guvernul vede cu oroare cum cad, loviți ziua ’namiază mare, în mijlocul orașului, pe stradele cele mai frecuentate, fruntașii săi: în Petersburg moare, lovit de un pumnal drept în inimă, amicul Țarului, general șef al gendarmilor imperiului, Mezentzeff, pentru că a îndrăsnit să desbrace până la pele pe doue fete arestate; Ia Charcoff, cade mort prințul Krapotkin, guvernatorul general, pentru că a ordonat să fie chinuiți condamnații politici în temnița celulară la Charcoff, cade ucis generalul Heiking, pentru că a torturat pe arestanții politici,
