Speranța de a putea răspândi aceste mormane de cărți în rândurile armatei, de a putea să le strecor In Basarabia — mă tentase așa de mult, în cât hotărîrea mea deveni nestrămutată.
Consimții însă să ajut pe Dragomanow în transportarea cărților rutenești atât la Lemberg, cât și în Ukraina muscălcscă, asemenea luai asupra mea și o însărcinare foarte delicată pentru amicii săi din Lemberg.
Pentru a putea trece însă nesupărat imperiul austriac cu cuferele pline de cărți rutene, îmi trebuia pașaport și alte hârtii. Mulțumită unui prieten al lui Dragomanow că pătai un pașaport legal pe numele baronului von Witte, actualul ministru de financie în Rusia; asemenea tot pe numele acesta am mai priimit și un bilet de cl I de liber-percurs pe toate căile ferate ale Europei. Baronul von-Witte, p’atunci era un simplu Director al căilor ferate din sudul Rusiei, și hârtiile sale au fost date de dânsul unui prieten al său, pentru a duce pe o doamnă în străinătate. Prietenul său fiind un amic al lui Dragomanow, mi le dete mie.
Așa dar luai rămas bun de la amicii mei și plecai singur, fără familie, avend ca bagagiu niște cufere mari și grele, pline
