au perdut nimbul lor strălucitor, pentru că după ce au fost cercetați mai de aproape, ne-au arătat rănile lor purulente în toată goliciunea; povețuirile istoriei ne-au servit la ceva: etica a înlocuit metafizica. Scopurile umanitare practice au înlocuit teoriile abstracte. Conștiința solidantățel internaționale a dat naștere noilor principii de relațiuni sociale; din misticismul lui Leroux, din Furierism, Sensimo-nism, Comunism, din Socialismul revoluționar al lui Bacumn, și Socialismul evoluționist al lui Karl Marx s’a creat în fine abecedarul u-nel noi științe:—Sociologia.
Omul ca individ, ca persoană, ca germenele științei soaale, iasă pe arena istoriei—fără deosebire de rasă și de castă— numai în secolul nostru. Secolul XVIII, care a proclamat drepturile omului, a slujit ideiei abstracte, i-deia omenire! în acest secol înăbuși ideia despre om; respectul pentru ființa omenească acel secol nu 1 a cunoscut.
Timpul în care trăim, dupe părerea revoluționarului rus, tinde nu numai la priceperea lume! care ne înconjoară, dar și la a simpa-tisa cu această lume imperfectă. Simpatia universală — iată acel cement care leagă persoana umană cu întreagă omenire, care unește mulțimea cu iie care om a parte, care face p’această mulțime să asculte vocea unu! om, care o chiamă să pășească înainte, tot înainte.
Această uniune sufletească secolele trecute n’au cunoscut-o circumscrise în cercul îngust al intereselor de castă; a-rareorl apare pe ici pe colea un Buda. un Zoroastru, un Christ, care se pune în capul mulțime!, trăind pentru mulțime,
