aveam mulți prieteni, mai cu seamă în corpul medical aveam chiar tovarăș! de pe băncile Academiei medico-chirurgicale din Petersburg, Au trecut ani d’atunci și toți acești tovarăși erau acum doctori militari, unii având chiar grad de maior și de colonel.
M’am întâlnit cu acești tovarăși la București, la Iași, la Ploești. Întâlnirea a fost cât se poate de prietenească. Am vorbit de multe lucruri, și la urmă am convenit că, folosindu-se de situațiunea lor ei sunt datori moralicește a mă ajuta în misiunea mea.
Și iată că cu ajutorul acestor tovarăși am început a răspândi prin cercurile militare cărțile și broșurile mele.
În curând am organisat niște transpoarte regulate de cărți în mii de exemplare, în următorul mod : Crucea roșie avea p’atunci trenurile sale speciale, cari circulau între Petersburg, via Ungheni, și Giurgiu. Medicii crucei roșii ’mi aduceau în strada Teilor cuferile lor de lemn înguste și lungi, văpsite cu culoare neagră și având dintr’o parte crucea roșie reglementară. Aceste cufere erau pline cu scame și bandaje — deșertam acest conținut sub pat, și umpleam cuferele cu cărți și broșuri. După această operațiune
