explica foarte lămurit, că noi, românii din Basarabia, n’avem ce aștepta de la frații noștrii, a căror libertate au plătit-o străbunii noștrii, Românii de la hotarele Nistrului și a Prutului, cu sângele lor, cu perderea drepturilor lor de naționalitate. Și că trebuc pururea, până la ultima picătură, de sânge, până la ultima răsuflare să îndurăm cu resemnațiune soarta noastră istorică. Buni sunt orheienii, când despre vitejia lor povestesc cărțile noastre istorice, — dar copiii acestor eroi, pribegi în patria muma, sunt niște — nihiliști primejdioși.
O patrioți!
Visita la D. Brătianu, produsese o impresie adâncă asupra amicului meu doctorul Zubcu-Codreanu. Sub impresiunea acestei visite el ’mi zicea, că nu e nimic de așteptat de la frații noștrii din patria-mumă, că nici speranța de a fi recunoscut ca cetățean nu ’i rămâne, iar neîncetățenit dânsul și noi toți vom rămânea pururea sub primejdia de a fi alungați din țară la cea dintâi cerere a guvernului muscălesc. Mai optimist, eu ’i arătam conduita frumoasă față cu noi a prefectului Radu-Mihai, ’i ziceam că totuși am fost scăpați, că ni se arătase o bunăvoință mare, și cu
