Dincolo de hotarele științei există misterul care atrage pe om. Acolo, unde se începe sfera necunoscutului, misticismul așteaptă pe omul modern. De la analisă omul trece la pătrundere intuitivă, de la știința positivă către simbol.... La picioarele acestui simbol, ca la picioarele unei statul el depune coroane, căci nu poate să ajungă până la fruntea statuie!,
care se înalță în slava cerului... La picioarele simbolului stă omenirea.
Ast-fel, ori-ce va aduce viitorul, numai și numai omul să nu peardă puntul de reazim în etică — și el va găsi pururea mijloc de a concorda resultatele cugetărel abstracte cu știința positivă.
Ast-fel în omenire omul poate găsi o părticică din acea satisfacție psihică, care ’l-fră-mentă și nu ’i dă liniște; în simpatia universală el poate găsi consolațiune în dorul seu dupe un ideal nețârmuit.
Atât sufletul nostru, cât și știința, ne șoptesc, că în etică mal e scăpare pentru omul modern ; sufletul nostru tinde către acele înălțimi, de unde se aude acelaș cântec melancolic, care resună mereu în istoria omenire!: «tot ce e trecător, nu e de cât simbol». Și poesia, și arta nu sunt de cât fragmente ain acest cântec vecinie. A înțelege aceste simboluri, a pricepe legătura ce există între ele dintr’o parte, și legătura ce există de altă parte între tot ce e trecător și tot ce e etern, între relativ și absolut — iată problema, pe care omenirea tinde să o deslege, fie într’un mod conștient, fie într’un mod inconștient.
