de ziuă. Simții că am friguri; piciorul bolnav mă durea groasnic.
— Atâta mai trebue, ca să me înbolnăvesc! mă gândii. Ce aveam de făcut?
Me hotărîi să recurg la vr’un doctor, și ca ex-student de medicină alesei pe un profesor de universitate.
Cu chiu și vai am isbutit, târându-mi piciorul bolnav, să mă transport în orașul de sus, unde locuia profesorul clinician d-r. Birmer. Fiind primit de acest doctor, am fost supus unei inspecțiuni medicale minuțioase. Aflând causa boalei mele, doctorul m’a sfătuit să mă mut din otel la spital, de oare-ce boala mea cerea imperios o căutare serioasă și îndelungată. Urmai sfatul dat, și chiar în acea zi mă și stabilii la spital, unde am fost nevoit să rămân aproape două luni de zile. Mulțumită unei căutări sistematice piciorul meu se vindecă, rănile reumatismale se închid, și scap de niște palpitații, cari me amenințau cu viciul cordului. La spital, făcui cunoștință cu câți-va studenți în medicină, cari urmau cursurile la facultatea de medicină locală; aflând de la ei despre toate cele necesare pentru a intra la universitate ca student, me hotărîi să mă înscriu și să-mi urmez studiile întrerupte. Era greu,