ceasuri căruța se mișca deja pe un drum bine întreținut — era o șosea austriacă...
Ajungând la Viena, cei trei refugiați politici se opriră într’un otel, unde d W. Holstein, singurul din trei, care avea ceva parale, împărți întreaga sa avere—peste 7000 franci — în trei părți egale.
— Acum, când am scăpat din ghiarele despotismului, și fie care din noi va trebui să ’și caute mijloace de trai, cred că e bine, ca să fim egali în șanse de a da piept cu noua viață, de-a suporta lupta pentru existență. De aceia ve rog să nu me refusați, și să împărțim această sumă de bani.
După o discuție oare-care, cei trei tovarăși au împărțit cele 7000 de franci și apoi au plecat împreună spre Zürich.
Aci ne-am întâlnit și în curând ne-am înprietenit. Pe mine reumatismul mă sili să urmez sfatul doctorului Birmer și să plec pentru câte-va luni în Italia. Am ales orașul Arona, situat tocmai la sudul lacului Madjore, unde am și plecat, prin Simplon. In această călătorie mă întovărăși d. Oelsnitz.
Viața mea în Italia era foarte tristă ; procesul nostru începuse a se judeca la Petersburg și darea de seamă a desbaterilor sale se publica în ziarele oficioase ruse.
