suprem al unei organisațiuni revoluționare existente în Rusia.
După această ispravă Neciaeff plecă îndărăt în Rusia, dar temendu-se de a locui la Petersburg, își stabili domiciliul la Moscova. Venind la Moscova, Neciaeff descinse la Uspensky, cu care făcuse cunoștință mulțumită nouă, studenților. El declară lui Uspensky că e membru comitetului revoluționar compus din mai mulți oameni, din cari unii trăiesc în Rusia, iar alții în Europa, între acești membri el numără și pe Bacunine și Ogareff. In sprijinul celor declarate Neciaeff arată, câte-va proclamațiuni revoluționare tipărite la Geneva, și dete în păstrare lui Uspensky și un sigiliu pe care erau săpate, între doue topoare încruțișate, cuvintele: «comitetul executiv», iar mai jos «al partidei narodnaia rasprava».
Nenorocitul prieten al meu, Uspensky, nu cunoștea absolut nimic din trecutul lui Neciaeff, densul îl crezu pe cuvânt și în curând deveni o uneltă în mâinile acestui om energic, ambițios și fanatic. Luându’l drept delegat al unui comitet, Uspensky se consideră de soldat supus al unei organisațiuni puternice, care era menită să producă o revoluțiune politică în imperiul țarilor.
